Vis... de noapte

O sa descriu cat mai exact un vis care a ajuns in jurnal scris de mana, rapid, pana sa uit din detalii. (da, e un vis visat noaptea, prezentat nedigerat, nealterat, asa ca fugiti cei ce detestati de-astea, c-o sa regretati :p)  

Se facea ca eram pe o intindere de tip platou, undeva in centrul orasului, intr-o discutie interesanta unde aveau sa se stabileasca criteriile pe baza carora cel abilitat (stiu ca suna naspa) avea sa aleaga.

Practic fiecare avea drept la discurs, toti comunicam (as fi zis telepatic in faza initiala) in piata aia. Apoi te inscriai prin ridicarea mainii si daca apucai sa argumentezi o idee pana cand toti ii intelegeau beneficiile si reuseau sa analizeze corectitudinea rationamentelor, aceasta era luata in calcul si judecata ulterioara tinea cont de acele unghiuri. Urmatorul trebuia sa vina cu ceva mai bun de adaugat in context sau sa se autoexcluda.

Cumva stiam ca anterior a existat un fel de precalcul necesar in vederea obtinerii unor "avantaje" corecte (sounds like real shit) in discurs. Ceva de genul mutarilor la sah dar trebuie sa recunosc ca mare parte din franturile ideatice nu le-am inteles, unor judecati n-am reusit sa le patrund sensul.

Se pare ca prin judecati anterioare de o oarecare valoare imi castigasem o anumita influenta in randul "organizatorilor" (oarecum organizati, mai mult uniti de aceleasi idei ce depaseau momentul) evenimentului. Asa am fost aleasa dintre cei inscrisi la discurs (practic se cunosteau vag ideile tuturor celor din piata, alegerea avea rolul unei trieri in care cineva trebuia sa aiba grija sa cuprinda prin cei alesi toata plaja perspectivelor; rationamentul sau de alegere era unul trasparent, toti stiam fiecare motivatie) sa mai completez din alt unghi, o abordare diferita care putea sa participe ulterior la alegere cu argumente.

Astfel am punctat exact ultima idee ce putea schimba perspectiva asupra tuturor inscrierilor ulterioare de idei in dezbatere.

Cum fiecare era cel mai potrivit pt un lucru sau altul (I suspect upgrades?) si cel pus sa rationeze anterior alegea corect, vizand corectitudinea (per se), nu si implicatiile ulterioare (oricum nu conta, caci indiferent de largirea perspectivelor, ideile ce puteau fi ulterior incluse trebuiau argumentate pt a fi luate in considerare in dezbatere si ulterior validate.

Altul (upgrade-uri pt stage-ul asta, cantarind obiectiv argumentatia) avea sa apara sa inscrie ideile una cate una (aici am recunoscut oarecum un blogger cu care m-am intalnit tangential pe unele teme, evident greu de recunoscut dupa atatea upgrades :)) in marea dezbatere. Trebuia si sa rationeze ce idee avea sa fie propusa in deschidere. (teoretic aia urma sa fie cea mai puternic demontata de cele ulterioare). Am fost aleasa si mi-am expus f clar (cum se vede ca nu prea reusesc acum) ideea, toti intelegand ca nimic n-ar putea-o demonta ci ar putea doar sa se abtina sau sa confirme corectitudinea rationamentului...

Astfel se pare ca am ales toti in ciuda faptului ca nimanui nu-i convenea prea mult ca... ???!!! .... inscrisii ce aveau sa participe la teatru sa fie alesi individual, sa poata avea oricine cu orice fel de pregatire sau orientari aceleasi sanse. Atunci am realizat ca eram intr-un puhoi pestrit de lume, majoritatea cu copii ce doreau sa joace in piesa.

A aparut regizorul -cel ce avea sa aleaga nepartinitor (upgrades, ca e vis, ce dracu' :d) cine ce rol va interpreta. Piesa avea foarte multe roluri (striga mai ceva ca 10 popi acatistele) si majoritatea a putut astfel sa primeasca rolul ce i se potrivea.

Am asistat la toate numirile alea cu o satisfactie si o bucurie nespusa pt fiecare dintre indivizii alesi. (altfel probabil acelasi grup restrans de actori ar fi impartit zeci de roluri si ipostaze diferite chit ca nu ar fi fost potriviti pt toate)

Tot timpul imi contemplam visul de undeva din exterior sa vad motivatia zbaterii mele... Sa nu cumva sa fiu o ratata cu vreun scop ascuns.

 Mi-a trecut prin cap ca poate visul nu se termina inca pt ca astept un nume in lista aia... poate voi fi si eu figuranta in piesa...un rol de fundal unde sa nu deranjez la cat sunt afona...

Dupa o perioada extrem de lunga de numiri, am realizat ca se ocupasera cam 30% dintre locuri si ca de acum incolo, pt cei 70% va alege din randul copiilor de acolo... atunci mi-a trecut prin cap ca poate e Luci mai mare in vis si sunt acolo cu el sa-l sustin... dar nu era nici asta.

Visul a continuat sa imi insire toata lista, pana s-au terminat de distribuit toate rolurile. Apoi s-a anuntat (spre exasperarea mea ce muream deja de curiozitate) o pauza de masa, cand regizorul, insotit de majoritatea "echipajului" au plecat.

Eu am ramas in continuare acolo, iar cand lumea s-a mai rarit am observat un barbat necunoscut venind spre mine. Parea sa-mi zica ceva legat de discursul meu, sa mi-l asum pana la capat, sa ma semnez pe foaia lui... zicea ca am facut un lucru eroic si prostesc luptand pt individualism si ca ma vor linsa toti sustinatorii de idei, ca e sfarsitul meu politic (wtf?). I-am raspuns zambitoare ca stiu, ca oricum nu exista loc pt mine acolo apoi m-am semnat clar, dar in creion. -un nume pe care toti il vor uita (judecam eu iar introspectiv sensul visului in desfasurare) ... dar care schimbase ceva.

Visul tinu camera indelung pe omul ce se indeparta... ajungand la cele 2 fete ale lui ce putura doar astfel sa primeasca rolurile meritate in piesa.

Toti parintii se aflau practic acolo sa-si sustina copii si totusi unii au preferat sa fie simpli spectatori... in timp ce analizam evenimentul descopeream ca ramasesem cu un biletel cocolos in palma ...stiam ca e foaia cu semnatura si eram foarte mirata ca nu l-am dat inapoi, asa ca am desfacut in pripa sa vad daca disparuse numele - creionul contura acum un multumesc strain si firav...


(evident ca visul mi se pare pueril, ca am trecut demult peste prostiile astea, dar tin sa-l zic poate ajut si pe altii intr-un anumit moment al vietii... asa prostesc si cu ingamfari ridicole, pe mine m-a ajutat intr-o anumita etapa evolutiva)