Cum se nasc miturile urbane si povestile "reale", vazute prin ochii celor din jur

Acu' vreo 2 zile eram cu Luci la terenul de joaca...acolo tot felul de parinti din toate paturile sociale, cu diverse pregatiri, bunici la fel, unii chiar veniti de la tara sa stea cu copii in timpul saptamanii. Inafara de faptul ca au ras toti in hohote cand le-am zis dilema lui Boc (se intreba boc de ce tancurile merg prin nisip si avioanele nu zboara prin cenusa vulcanica), am vazut cum o batranica ce parea sincera si de incredere se apuca sa inventeze un mit urban.

Cica in dimineata cu pricina, pe la 10:45 a iesit afara si in vantoasa aia a inceput ploaia... cand a ajuns acasa se vedeau urme de cenusa alba pe haina. Se uscasera asa....

Degeaba i-am zis ca eram cu Luci de inainte de 10 si pana aproape de 12 (cand intr-adevar vantul mai puternic s-a intetit intr-unul si mai aspru si bura s-a trasformat intr-o ploicica de cateva minute). O tot tinea pe-a ei. Ca aia era cenusa vulcanica, a vazut ea. Numai nu jura pe ce-are mai sfant.I-am tot zis ca noi n-am vazut nimic si nici n-am deschis umbrela, am stat 2 ore afara...A incheiat dupa ceva vreme clar, cu punct, concluzionand fara drept de apel ca pe haina ei de piele poate s-a vazut mai bine.

Chiar nu avea rost sa trasform vedeniile ei intr-o cearta si sa-i zic ca Luci avea un fas albastru-inchis iar eu un pulover negru...Cine stie peste vreo saptamana cat se va impanzi mitul si cum va ajunge sa sune din gura in gura, cu cateva kile de colb vulcanic adaugate de fiecare povestitor in parte. Probabil Suceava va fi acoperita de cenusa de la norul vulcanic. :)