Din autobuz

Pentru ca in ultimele doua saptamani m-am plimbat cu autobuze intre Piatra, Botosani si Suceava am avut ocazia sa analizez tot felul de oameni.

Mai intai o generatie mai tanara nitel ca mine si plina de viata si aspiratii si care vorbea la telefon exact pe ca yahoo, cu acelasi elan, discutand de toate, apoi ajungand sa nu se mai poata desparti, zicand papa si ceau si ai grija, mai vorbim "inchide tu", "nu, tu, tu" de 100 de ori pana sa inchida telefonul. Generatia asta mi-a placut pentru ca, fata de alte curente aparute mai recent, comunica de toate cu toti. In timp vor tria, sau vor ramane la fel de deschisi, dar comunicarea e un lucru bun.

Apoi erau cei ce ofteaza dupa tot ce s-a "dat" de la combinat, de la fabrica, din cooperative, care revad zi de zi cum s-a dus totul la fier vechi... utilaje in stare de functionare, masini agricole de care azi au toti atata nevoie. Si inca ii doare sufletul. Si ii doare cu atat mai tare cu cat aia de au furat in loc sa fie pedepsiti acum sunt mari si tari si ei is tot corecti si tot soferi de autobuz. Si nu de orice autobuz, ci de acelasi autobuz, ce inca mai are farmecul lui cu ladita lui de lemn sculptata pe bord de unde da bilete la calatori, cu florile alea de plastic vechi kitchoase dar bine potrivite acolo ca in orice amintire a epocii apuse despre care vorbesc si ei. Cu dantela lucrata de mana la capatul zonei acoperite a geamului, dantela ce-mi aminteste de cearsaful bunicii brodat la capete. Si bineinteles cu nelipsitele icoane si iconite de toate tipurile.

Din discutia lor aprinsa au ramas cateva vorbe de memorat:

- La Hiroshima tot a mai ramas ceva!!! Dar acolo au furat tot! Pana si dalelele de beton le-au luat!