vineri, 22 februarie 2008

Fiecare cu stolul lui

Se pare ca numarul papagalilor nostri s-a dublat si au trecut cu bine peste primele 3 saptamani din viata.
A fost greu mai ales pentru parinti care i-au hranit aproape incontinuu ca sa ajunga de la dimensiunea unei jumatati de ou de papagal (mai mici ca unghia) pana la dimensiunea asta:

pui nimfa

(in fotografia aia mica de deasupra deja isi dublase dimensiunea si e facuta la aprox. 12 ore de cand iesise din ou.)

Cel mai mare deja da din aripi din cand in cand, asa ca pe la primavara stolul devine functional.

7 comments:

Anonim spunea...

Iuuuuu, n-am vazut niciodata pui de papagal. Cat sunt de draguti.... Cum ii cheama?

BlindGirl spunea...

Pe parinti ii cheama Tyby si Bella (Bella fiind blonda si grasuta intre timp si-a prmit si numele de Natasha ca nickname, alintatura asa, din cand in cand.)

Pe copii inca nu ii putem "boteza" pentru ca foarte tarziu ne vom da seama de sex. Si chiar daca sunt papagali si e mai greu sa-i deosebesti, parca n-as vrea sa le pui Coco, Gabi and stuff.

Anonim spunea...

Nimfe, nu? Am si eu unul dar e foarte tembel, mai bine spus salbatic.

Omu' legii spunea...

da-ne si noua unul :)

BlindGirl spunea...

@john doe: Da, sunt nimfe, le-a luat ceva timp sa se invete cu mediul, apoi din curiozitate au iesit din cusca si au invatat sa zboare si sa stea pe draperie.

Am scos draperia si de plictiseala s-au apropiat sa vada ce facem noi. De atunci sunt nedezlipiti, vin la scarpinat pe creasta si asteapta liftul (mana) sa-i urce sus pe birou de lene. Se penesc la noi pe umar si sunt foarte dragastosi. (E drept ca ii tinem liberi, nu le-am inchis niciodata cusca. )

Insa la inceput cand l-am adus numai pe mascul vedeam ca atunci cand bag mana sa-i schimb mancarea se izbea violent de gratiile custii, ca nu era curios de ce e afara, de ce crengute ii intindeam eu poate-poate iese..
Avea coada rupta si era murdar si salbatic si dupa vreo doua saptamani de petrecut cu el in camera non-stop m-a apucat plansul ca o sa ramana salbatic si nu o sa ne impacam niciodata.

Uneori am senzatia ca sunt nitel amnezici dimineata, de aia pentru a invata ceva trebuie foarte multa rabdare si extrem de multe repetitii pana ce, dupa ceva saptamani lucrul respectiv le devine cat de cat familiar. E de preferat sa nu ii iei pereche pana nu il imblanzesti nitel.

Anonim spunea...

Am si eu un papagal,dar,din pacate e fratemiu mai mare.
Oricum as vrea un tucan :D

tiberiu spunea...

sunt foarte frumosi. sunt scumpi cand sunt asa mici.