Eu am o boala grea: daca ma apuc sa vad un film tin sa-l vad pana la final(probabil de aia nu suport telenovele. Sau din alte 1001 motive).
Dar la Transformers ma saturasem de roboti ca de mere padurete, dadusem pe "time elapsed" si ma uitam cum se scurg secundele ca picatura chinezeasca, de parca totul mergea in slow motion si filmul se lungea in loc sa se termine. Am bagat 4x sa scap si parca tot greu a mers.
Vorba lui Bogdan - te uiti la film, te uiti, tot te uiti si dupa ce te uiti destul iti dai seama ca filmul mai are o gramada, ca abia e inceputul... si te intrebi cate ore are... Sau mai bine, cum ii zice pitici gratis ca surprinde esentialul :)
Cand creierul nu te ajuta, bagi efecte a la Hollywood. Si uite asa chiar de bagi efecte de ultima ora, nu ajungi sa te ridici la nivelul Star Trek-ului :)
Oare cine ar mai citi carti SF daca n-ar contine idei cel putin surprinzatoare?
In opozitie ar fi un film SF cu cel mai mic buget din istorie, fara nici un robot, nimic extraterestru, nici o explozie, nici un san dezgolit, dar cu o idee misto: Man from Earth.
miercuri, 18 februarie 2009
SF - idei nu efecte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comments:
idei ce mi se cristalizeaza de catva vreme incoace legate de subiectul asta:
1. cam din '99-2000 SF-ul ca si gen creator si aducator de nou a murit (in mare parte ca a cam epuizat toate pistele: mecanico-tehnologica, psihologica, cibernautica, transdimensionala sau in ce ordine vrei; ramane ca evolutia "prozaica" a omenirii sa ne surprinda cu ceva nemaigandit)
2. extensie a pct.1: in 50 ani, maxim, omenirii o sa-i cam dispara cheful de viata. eu gandesc ca omul este o fiinta ce nu poate trai fara "povesti" de care sa fie impresionat; ca sa fie impresionat trebuie ca acestea sa fie noi; progresul tehnologic - in special tehnicile audio-video, dar si alfabetizarea - din sec. 20 face posibila din start acomodarea cu curente si idei deja trecute si petrecute care nu mai pot fi retraite (pe un menuet care a facut valuri in sec. XVI cine stie cate alte generatii dinainte au mai dansat dar, datorita faptului ca toti care l-au "trait" si l-au putut "repovesti" au murit, a fost uitat si astfel a putut fi retrait la maxim); acomodarea si lipsa noului duce la decadenta (un exemplu bun e muzica actuala care nu mai produce leitmotivuri nemiritoare, ci doar pastise si remixuri dupa alte momente deja traite)
am zis acestea ca o posibila explicatie la faptul ca, mai ales in SF, s-a deturnat esenta de la continut la forma.
SF-ul n-a murit, idei crete sunt tot timpul. Si or sa mai fie. Ca noi suntem plante cugetatoare si toata ziua gandim cate ceva. ( tiu teoria cu Scufita rosie a profului vostru de literatura universala dar nu ii impartasesc opinia)
Intotdeauna intre diferite curente, pana si in literatura sau in filosofie au fost momente in care doar s-a copiat/mixat/tradus si lumea pesimista a zis ca nu mai e ce inventa.
Si cand s-a crezut ca imaginatia si-a atins limitele a aparut un Sartre sa ni-l repovesteasca pe Sisif. Da, l-a "repovestit", dar a avut un impact extraordinar. Pentru a adus un element nou neasteptat si plauzibil. Sisif era (si este, pentru ca "savarseste" o "pedeapsa" eterna) fericit.
Sau discutand despre iad, concept arhi-cunoscut (si totusi SF), batatorit si plicticos, acelasi Sartre si l-a imaginat altfel. Cam cum poate fi un infern sub forma unei camere mobilate cum nu-ti place, tu fiind blocat acolo in discutii interminabile (fara somn, etc) cu genul de oameni pe care nu-i suporti. Sau cu alte cuvinte a adus iadul de la pedeapsa fizica pana pe culmile disperarii.
Sensul vechi al SF ului se schimba si el in timp. Caci si lumea devine mult mai realista, ancorata in realitatea imediata (credite, cacaturi de nu te mai lasa sa gandesti mult prea departe de ziua de maine). Tocmai de asta orice idee faina are mult mai mare succes. Ideile sunt poate mai rare dar sunt vanate de aproape toti indivizii ca mijloc de evadare.
Efectele nu impiedica ideile si nici una n-are treaba cu cealalta. Doar ca daca ai bani poti face un film cu ce efecte vrei, chit ca n-ai idei. Si oamenii cu idei bune sunt putini. In schimb oameni fara idei si cu bani si vise de mari regizori sunt destui.
Am vazut filmul de care spuneai si chiar l-am gasit captivant, in ciuda pretenilor care mi-au zis ca e plicticos.
Cat despre sf`ul lumii de azi...e bine sa fii optimista, dar nu-l vad bine. Imaginatia sufera cumplit. Apatia e la moda, depresiile in crestere. N-am mai vazut idei originale de ani de zile. Se recileaza aceleasi mituri.
ps: am constatat ca ai un prichindel, sa-ti traiasca![stiu dupa bara de varsta, are si sora mea unul de 3.5 ani deja si e foarte activa pe copilulmeuro sau asa ceva]
Sunt de acord cu Blind Girl, SF-ul n-a murit... doar că e poate mai estompat în peisaj. Pe de-o parte, în România nu prea ajunge decât ce e arhicunoscut şi demult confirmat că ar avea vânzare bună în occident, iar pe de alta online sunt puţine locuri unde poţi găsi SF de calitate, 99,99% din e-zine-uri fiind submediocre. (De fapt, dacă e să mă gândesc la un periodic SF online gratis şi de calitate, nu prea îmi vine în minte altceva decât Strange Horizons.) Iar SF-ul românesc e ca şi inexistent: cu foarte puţine excepţii, fie prost scris, fie plagiat.
Iar filmele... Hollywood-ul, sursa noastră principală de filme, nu prea şi-a dat osteneala să ecranizeze cărţile bune. Puţinele filme unde "calitatea" nu se rezumă la efecte speciale parcă nu fac decât să sublinieze şi mai bine asta. Serialele SF suferă şi ele, săracele, de "păcatele" telenovelelor -- de la un moment dat încolo devin repetitive şi "lungesc zeama" din lipsă de conţinut real.
Puţin off-topic, la Star Trek am renunţat să mă uit când au început să apară tot mai des chestii care n-aveau nimic de-a face cu science fiction, ci ţineau de spiritism şi domenii conexe... Chiar nu mă interesează Stephen King sau "Supernatural" transplantat pe o navă spaţială.
L.E.: Spuneai ceva despre iad la un moment dat. "Inferno" al lui Larry Niven mi-a plăcut foarte mult şi m-a surprins oarecum... Şi, da, este o "repovestire" a Infernului lui Dante din Divina comedie, prin prisma unui autor SF.
Things do not change, we do.
Trimiteți un comentariu