Ieri am fost iar in centru la porumbei, inarmati cu arpacas. Au mancat din mana.
Dupa ce i-am imblanzit bine si au stat la prins si mangaiat fara sa miste, a venit o fetita de vreo 7 ani cu tatal ei. Ea "voia sa prinda vreo doi". Tatal ei mi-a zis ca au si ei hulubarie... Insa dupa cum alerga fetita si dupa cum nu stia cum se tin pasarile (in nici intr-un caz cu aripile frante), era clar ca minte.
Au plecat cu vreo 2-3 intr-o plasa. Pe drum am auzit-o zicand:
-Ala alb si gras e al meu!
Sa-mi fie mila de porumbei sau mai degraba de fetita? E bine sa-i domesticim ca sa ajunga mai usor in farfurie?
joi, 24 septembrie 2009
lectii de supravietuire in criza
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comments:
Urata treaba asta cu hulubasii!
Cred ca asta arata subcapacitatea tatalui.
:(( how on earth? recunosc ca am mancat porumbei, da cu siguranta nu s-a dus omu care mi i-a gatit cu plasa in vreo piata sa-i prinda :))
Trimiteți un comentariu