joi, 24 septembrie 2009

lectii de supravietuire in criza

Ieri am fost iar in centru la porumbei, inarmati cu arpacas. Au mancat din mana.

Dupa ce i-am imblanzit bine si au stat la prins si mangaiat fara sa miste, a venit o fetita de vreo 7 ani cu tatal ei. Ea "voia sa prinda vreo doi". Tatal ei mi-a zis ca au si ei hulubarie... Insa dupa cum alerga fetita si dupa cum nu stia cum se tin pasarile (in nici intr-un caz cu aripile frante), era clar ca minte.

Au plecat cu vreo 2-3 intr-o plasa. Pe drum am auzit-o zicand:
-Ala alb si gras e al meu!

Sa-mi fie mila de porumbei sau mai degraba de fetita? E bine sa-i domesticim ca sa ajunga mai usor in farfurie?



3 comments:

Ziarul Strada Mare spunea...

Urata treaba asta cu hulubasii!

Anonim spunea...

Cred ca asta arata subcapacitatea tatalui.

dedelicious spunea...

:(( how on earth? recunosc ca am mancat porumbei, da cu siguranta nu s-a dus omu care mi i-a gatit cu plasa in vreo piata sa-i prinda :))