(ca am ajuns si eu in postura sa caut loc pe scaun, nu sa-l donez ca de obicei)
M-am aventurat zilele trecute sa ma urc intr-un autobuz ce nu era aproape gol, ci mai avea doar cateva locuri goale. Normal ca pana am ajuns eu in dreptul locului pe care il ochisem tineretul s-a miscat mai repede si am ramas in picioare.
In secunda urmatoare m-am pus pe scanat autobuzul,(eram doar vreo 3 in picioare) poate mi-a scapat totusi vreun loc liber. Asa am dat ochii cu "fetitze" de se uitau la mine in zeflemea, parca spunand sa nu cumva sa indraznesc in nesimtirea mea sa cutez a le cere locul (privirea mea era una neutra, nu incercam sa obtin vreun loc printr-o privire mai aspra sau mai rugatoare). Le-am lasat in treaba lor ca n-am stomacul babei de 90 de ani sa inghit scandaluri in autobuz.
La un moment dat, cand simteam ca nu mai rezist de durere ( pe langa durerile de gravida la frane, s-au accentuat, de cand cu greutatea sarcinii si durerile genunchiului meu beteag) si ma gandeam serios sa ma pun jos pur si simplu, am vazut un om de vreo 35-40 de ani ce ma analiza intrebator (probabil ca sa se convinga ca-s insarcinata, nu produsul generatiei fast-food) si care in final mi-a facut semn sa vin pe locul lui. I-am multumit si am acceptat locul.
Odata ajunsa pe scaun mi-am revenit repede si am inceput sa observ din spate cum aceleasi tinere zeflemitoare se inchinau si tranteau la cruci cu duiumul cand treceam prin fata unei biserici...
duminică, 18 mai 2008
Prin autobuz sau despre morala crestina
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comments:
cum ziceam si la mine: in 5 luni de sarcina evidenta, nu mi-a dat NIMENI locul din proprie initiativa. si am calatorit f f mult cu transportul in comun. de vreo citeva ori l-am cerut, pentru ca mi-era rau. atunci, cu o singura exceptie, l-am primit ´instant´, fara comentarii. (comentariile + refuzul a venit din partea unei pustoaice... dar nici cu ceilalti oameni maturi care stateau pe cele 3 scaune vecine,nu mi-era rusine... ca n-au schitat nici un gest de a se ridica desi priveau cu interes conversatia)
vorbeam cu prietenii despre asta,pentru ca eram foarte mirata. si ei ziceau ca imi lipsea ´atitudinea´ de femeie insarcinata si ca lumea nu ma remarca, pur si simplu. desi eram slaba+ o burta mare, inclin sa le dau dreptate. nu cred ca din nenumaratii oameni de pe scaune in dreptul carora am stat agatata de o bara la care nu ajungeam bine nu se afla chiar nimeni care sa-si dea seama ca fiind insarcinata imi era greu.
oricum... frumos surprinsa situatia de care povestesti :).
Ooooh, you're pregnant! Ce fain!
Ma bucur pentru tine! Ai grija de amandoi! *hugs*
@mike: multumesc de urari.
@femeia simpla: pe vremea mea in autobuz erau locuri speciale pentru gravide si batrani (scaunul ala "mama si copilul"...).
Oricat de inghesuiti stateau oamenii in picioare, daca nu se incadrau in categoriile mentionate, scaunul/scaunele special amenajate ramaneau libere.
Daca nu ma insel, puteai sa te alegi si cu o amenda daca te asezai pe scaunele alea si nu indeplineai conditiile.
Of doamne, parca a trecut un secol, totul s-a schimbat si eu o sa fiu bunica nu mama :)
Felicitari! Am deja un pusti de 3 ani si 7 luni si ma gandesc si la al doilea ;) Dupa ce ma intorc din concediul de la vara, poate la mare...
cei 3 oameni care mi-au zis "cristos a inviat" anul acesta sunt, in ordine: un taran, un taran, un om de la tara
astia duc crestinismul in spate...
@TLP: Ei, poate tarani in sensul asta nou peiorativ... ca la conduita si bune maniere taranii aia veritabili, de la tara, aia ce stiu ce e munca sunt mult mai respectuosi decat orasenii astia de fitze carora orice "li se cuvine".
Mi-a scăpat partea cu morala creştină...
@tudor: asta am si vrut sa subliniez, ca desi pareau crestini, morala (de orice fel) lipsea cu desavarsire...
Nu-mi plac generalizarile.. Este o diferenta intre superstitie si credinta ..unitatea de masura a credintei sunt faptele nu numarul de cruci pe minut..
Eu nu fac diferenta intre superstitie si credinta, dar imi place fraza "unitatea de masura a credintei sunt faptele nu numarul de cruci pe minut"
LOL!
n-am decat 27 de ani..sunt tanara inca...si poate ar trebui sa fiu mai respectuoasa cu cei in varsta..si chiar incerc sa fiu..dar se intampla de multe ori sa ca dupa 14-16 ore de lucru sa nu fiu in stare sa cedez locul meu...ar trebui sa ne inteleaga si batranii(ca tot ii auzim comentand:"tineretul asta")lucram si suntem mai extenuati decat erau ei cd aveau varsta noastra...insa generatiile care vin dupa noi....sa ne fereasca d-zeu...morala crestina exista doar in teori pt multi..prea putini o respecta..pe mine ma apuca dezgustul cd vad falsi practicanti ai moralitatii
Trimiteți un comentariu