Deschideti! Am seminar!

Ieri pe strada ne-a salutat iar, respectuos ( asa zic eu cand omul din fata se opreste, se inclina si in ochi i se zaresc parca amintirile legate de tine), paznicul din incinta facultatii unde am studiat acu' vreo 5 ani in urma. Si ramasesem foarte mirati si eu si barbata'miu ca uite dom'le ce memorie are...

Hmm...si totusi nu saluta toti fostii studenti.. cum de ne-a retinut fix pe noi?

Prima data am crezut ca ne stie pentru ca noi eram zi de zi impreuna pe holurile facultatii, un cuplu de indragostiti dintre putinele ce au rezistat 4 ani fara sa se certe vreodata. Apoi mi-am adus aminte...

-Tu stii ca asta ii portarul ala saracu' ce incerca sa ma lamureasca ca e inchisa facultatea pentru ca e 2:30 noaptea? Si eu o tot tineam pe-a mea cu " Am seminar!!!" ii spusei eu razand lu' barbata'miu.

Si imediat ne-am amintit de problemele mele cu un domn profesor de literatura ce nu ma inghitea ca nu eram blajina si supusa ca restul turmei si uneori indrazneam sa-i explic unde greseste, ba chiar aveam rabdare si credeam ca va si pricepe. Probleme ce inevitabil au ajuns si in toamna, unde pana la urma in loc de note din alea rusesti mi-a trantit o nota de parca venisem la marire.

Si trece toamna, vine deschiderea anului universitar... moment in care maica-mea ce tocmai venise in vizita la noi se tot alerta sa nu care-cumva sa pierdem "prima ora de curs". Panica ei fiindu-i marita de faptul ca noi stateam cu capul in calculator si nu voiam sa ne culcam inca, iar in casa nu era nici urma de ceas desteptator sau macar din ala de perete sa poata ea sa se uite din cand in cand cat ii ceasul cand se mai trezeste noaptea.
Pentru linistea ei, primi singurul ceas din casa, ceasul de mana a lui Bogdan, ceas cu cifre romane.

La un moment dat, cand parca inca nu se crapa bine de ziua o vad pe maica-mea disperata in camera zicand ca e 7:30 si la 8 eu am seminar. Bezmetica, de parca nici n-apucasem sa inchid un ochi toata noaptea ma trezesc si ma duc la bucatarie. Parea ca nici 5 nu e, dar in fine, ce puteam sa stiu eu cum arata dimineata cand ma invatasem sa ma trezesc de la 10 in sus... uneori si pe la 14:00... ma imbrac rapid, trag un ochi la ceas si o tai spre facultate.

Pe bulevard vad niste betivi ce se pisau in mijlocul strazii, pe langa canalizare si-mi zic ca au pornit-o parca prea de la prima ora.
Ajung la usa din spate a facultatii- o gasesc inchisa. Zic 2-3 cuvinte in gand pentru portarii lenesi si ma grabesc spre poarta din fata. Ajunsa acolo, vad portarul dormind si usa inchisa. Si ma apuc sa bat in usa, si bat, bat in disprare urland "- Deschideti, am seminar! "(bineinteles ca pe 1 octombrie la 8 dimineata era seminarul la profesorul - problema)

Dupa vreo 5 minute de urlete si batai in usa portarul se trezeste bezmetic, se uita uluit la ceas si la mine si nu pricepe ce zic eu acolo. Imi face semne ca e inchis dar vede ca insistentele mele nu palesc deloc. Ametit si mirat inainteaza spre usa si ma priveste ca pe un OZN. Eu incep sa-i zic ca gata, sa deschida usa ca trebuie sa vina si colegii, ca noi avem seminar de la 8. Dupa cateva minute bune de privit cum ma agitam eu acolo in usa imi explica calm ca e 2:30 noaptea. Eu nu, ca sigur i-a stat ceasul, ca pe mine m-a trezit mama la 7:30 si am venit spre facultate repede, ca acum trebuie sa fie aproape 8. Ca n-are cum sa fie 2:30 sub nici o forma. El calm, tot imi repeta ca e 2:30 noaptea si sa ma duc acasa sa dorm.

Pana la urma m-a convins cand mi-a deschis usa binevoitor si am mers impreuna la cele 2 telefoane publice cu afisaj de la parter. Era 2:30 noaptea si probabil mama a sucit ceasul ala de mana invers si la ora aia nici eu nu am bagat de seama.

Bineinteles ca la 8:00 eram la seminar, mai mult de dragul mamei...

Tot ieri ne-am amintit ca Bogdan il rugase pe acelasi portar,in presesiune, sa-l lase pe el si pe niste colegi sa stea pe holul de la geografie sa se uite toata noaptea la pietroaie (minerale si roci, dar asa le ziceam noi), ca aveau a doua zi examen si trebuiau sa le identifice corect...

Oare ne-a salutat ieri portarul ca pe niste nebuni cu care nu-ti pui mintea, ii lasi in legea lor? ... ma tot intreb.