Discriminarea se invata acasa

Acum cateva zile am facut o oprire cu Lucian la o mica fantana arteziana la jumatatea distantei pana la locul de joaca special amenajat... (care - pentru cultura :)) politistilor comunitari - este destinat copiilor peste 3 ani).

Acolo mai era un baietel cam de-o seama, scump foc si foarte bine ingrijit. Am intrat in vorba cu bunicul lui, un domn de etnie rroma, foarte preocupat de nepotel, cu care am putut duce o discutie elevata de puericultura.

Am aflat ca mai e un loc de joaca, chiar pe acolo, printre blocuri. Am mers cu totii la terenul de joaca.

Copii se jucau si invatau sa faca schimb de lopatele si greble. La un moment dat un bolovan trecu razant printre ei. Domnul il apostrofa pe baiatul cel mare si gras care tocmai il aruncase. Baiatul avea un aer triumfator si se uita mandru in jur de parca facuse o fapta demna de lauda. Avea cam 10 ani si era neinsotit. Victoria de pe fata lui ii facu pe noii nostri prieteni sa plece.

Am ramas cu un gust amar. Daca il nimerea pe Lucian? Daca il invat pe Lucian sa nu discrimineze si, jucandu-se cu copii vreunei minoritati si-o ia si el pe cocoasa de la marea majoritate? Cum poti sa il educi in diversitate daca peste tot cine se sustrage turmei este batut cu pietre?