reintoarcerea 2

Botosani. Orice ati face, nu zambiti pe strada! S-ar putea sa fiti luati la ochi si cine stie...

Probabil dracu' (cu siguranta ;)) m-o pus sa zambesc unei fetite de vreo 3-4 ani care se chinuia sa parcheze o masinuta in subterana unei scorburi in parc. Fata m-a zarit si, pentru o secunda, m-a fixat socata (eu incercam sa-mi mentin un zambet deschis poate se linisteste) ca sa-o caute imediat, disperata pe maica-sa si sa tipe cat o tineau plamanii:

- Mama, mama, fata asta se rade!

Lasand la o parte greseala de exprimare, accentul cadea pe actiunea mea, de parca as fi facut ceva nepermis, ceva anormal sau complet nepotrivit.
Am trecut repede mai departe si m-am uitat atent la lumea ce trecea prin parc, la privirile lor lungi si triste. Mi-am adus aminte de un mai vechi articol de-al meu si de unul din citatele care le foloseam des in adolescenta mea printre prea putin visatorii si mult prea tristii "urmasi" ai lui Eminescu:
" Acolo unde rasul e interzis se cladesc temnite si iau fiinta lagare de concentrare" Eugen Ionescu

Discutand intamplarea in familie toti botosnenii mi-au zis ca da, asa e, e trista lumea in Botosani ca sunt multi saraci de n-au ce manca... Ca daca in 3 zile recente in Cluj si un an de studentie cu 12 ani in urma in Alba am vazut infaptuindu-se mai multe fapte bune unor necunoscuti (nu cersetori, ma refer la lucruri naturale cum ar fi ajutatul orbului sa treaca strada, prioritatea bebelusilor si insarcinatelor la cabinete medicale, fapte simple care fac viata normala) decat in restul de aproape 30 de ani in Botosani si Suceava ar fi - spun ei - din cauza ca moldovenii s-au inrait de saracie. Inraiti si intristati dintr-un motiv sau altul, sper sa-i parasesc pana nu ma molipsesc si eu.

... si totusi ma gandesc la anul cel mai vesel, la clipele cele mai fericite din viata mea... multe se intamplau chiar in studentie cand n-aveam bani de mancare, si nici una nu e legata de vreo stare financiara buna, ci doar de bucuriile simple si naturale ale vietii..


.


Pana or realiza si ei lucrurile astea ii las sa umble pe la biserici si sa pupe moaste, (alte afise pe saptamanile noi, cele vechi le gasiti aici) indepartandu-se tot mai mult de bucuriile simple si lucrurile firesti.



...totusi poate nu vor uita sa mai zambeasca din cand in cand...