Grea-i viata, grea-i viata!

Si pentru ca m-a starnit Arhi, o sa va mai zic cate una din tren.

Acelasi tren, dar tura asta mai calduros. Tot la clasa a -2a.

Toti incercam sa atipim caci ne astepta un drum luuung, cat ii noaptea de lunga. Se auzea doar trenul, molcom: te-duc te-aduc te-duc te-aduc te-duc....(asa mi-a ramas mie in cap zgomotul trenului de cand se chinuia mama sa ma invete sa dorm in tren).

Apare si cucoana, un personaj luat din lumea afacerilor... de bazar si impodobit cu cate lanturi, bratari si ghiuluri au incaput printre monturile si randurile de ceafa. Bineinteles, asa cum ii sade bine, cu gura mare. Si incepe sa turuie si, normal, sa se planga. Ca nu calatorea domnia sa cu trenul (la adunatu' banului cu zgarcenie, la clasa a 2-a) dar sa vezi ca tocmai a avut un accident cu Mertanul! Of! Grea-i viata, grea-i viata! Si Volkswagen-ul lu fii'su e tot in service de ceva vreme... grea-i viata, grea-i viata! Si nora a trebuit sa plece cu Audi-ul la Bucuresti la o licitatie pe firma...grea-i viata, grea-i viata! Si uite asa vine iarna si n-au mai terminat saracii vila...grea-i viata, grea-i viata!...acu' piscina asta e, oricum pana la vara tot nu o foloseau. Si halele trebuie renovate ... grea-i viata, grea-i viata!

Si uite asa, mai adauga o masina, o vila, niste terenuri si cate o piscina, dupa care, inevitabil scotea un oftat prelung, urmat de: Grea-i viata, grea-i viata! ..si asa venea concluzia asta parca din prelungirea oftatului, zisa pe nerasuflate, parca inainte sa isi de-a duhul.
Si iar isi revenea nitel si relua discutia adaugand alt necaz din asta de oameni zbuciumati si chinuiti de o soarta napraznica si necrutatoare - soarta ce nu-i va parasi niciodata, caci niciodata nu se vor linisti sa se bucure de viata de zi cu zi.

Dupa intamplarea cu pricina am cunoscut un individ si mai nefericit. Care mi-a alungat orice dubiu as fi putut avea in tren cu cucoana aia de calatoarea la clasa a 2-a ca nu ar avea vile si piscine.

Ala intotdeauna in loc de -Salut, ce mai faci? te saluta cu:
-Cum mai faci bani? -Din ce mai faci bani?

...si veni randul baiatului sa se insoare, ca tot stransese avere sa dea pe la nas fetelor. Dupa nunta ma intalnesc cu el, si pe langa salutul specific imi povesteste ce cheltuiala o avut cu nunta.
- Eh, o singura data in viata se insoara omul, zisei eu sa il mai calmez c-o vorba din popor.
- Stii ca 500 de mii am dat numai pe benzina... zice el oftand. Ca o trebuit adus vinul, alergat in stanga si in dreapta..
- Hai mai ca doar ai alergat si ai adus vinul si alea-alea din alte locuri ca sa iesi mai ieftin, stiu eu!
- Da, continua el printre suspine... da' vezi tu, (pauza de inca un oftat) 5 sute cu 5 sute, uite asa se fac milioanele!

...si acum imi amintesc cum iesise Ligia la o intalnire si daduse probabil de vreun fiu de-al doamnei din tren. Si, iesind in natura, la marginea orasului, uitandu-se la firele de inalta tensiune incarcate de randunele ii trece prin cap sa-l intrebece-i inspira lui zarva aia fericita de acolo.
Raspunsul lui veni grav:
-Vad bani, multi bani care se aduna...

Eu sper sa duc intotdeauna o viata lejera, fara sa trebuiasca sa car atatea greutati. Si abia astept sa mai merg cu trenul, sa mai aflu cum le mai merge viata altora. Desi mi-e tare frica ca in zilele nostre prea putini vor vorbi de propriile destine si majoritatea vor dezbate disparitia Elodiei...