Trenul Foamei

Si fiindca tot vorbim de frig si de trenuri, o sa va prezint “Trenul Foamei”, tren numit asa cu mult timp inainte sa fiu eu studenta si sa il folosesc. E acceleratul Iasi-Timisoara. Si cu mult noroc si Timisoara-Iasi desi tot timpul crezi ca e ultimul lui drum...

Eu ma simt norocoasa ca nu am mers pana la capatul liniei cu el. Nu cred ca aveam nervii atat de tari. Stiu ca pe la 12 noaptea era in Cluj, la 2 era in Alba iar incepand cu 12 la amiaza trebuia sa soseasca in Timisoara...

Ultima data cand am fost toate usile si geamurile din vagoane (nu doar din ala unde aveam loc, ca, date fiind conditiile, am vizitat tot trenul - adica undeva la vreo 13-15 vagoane) erau intepenite intredeschise. Si afara era iarna si viscol. Cat de curent era inauntru? Unuia dintre calatori in cateva ore i-a aparut un abces de toata frumusetea. Murea omul de durere si mai mergea si la Timisoara la proces...


In mod normal iubesc calatoriile cu trenul, lumea de toate felurile care merge in toate directiile, toti urmariti de visuri si iluzii, cu geamantane grele sau cu cate un pui la nepoti s'o bucata de cas proaspat care incepe a curge pe la jumatea drumului pe locul tau. Nu va ganditi la mirosul care ar trebui sa te atentioneze ca daca nu iti infunzi narile pana la jumatatea drumului, oricum nu mai ai miros. Cum coloreaza atmosfera puiul care sare speriat din plasa de rafie si incearca sa zboare! Saracu, nici el nu mai rezista! Atatea am vazut si atatea am invatat din calatoriile cu trenul, ca imi pare rau ca tura asta nu prea or avut cum sa ni se dezlege limbile in vreo discutie, ca de frig ne inghetasera si creierii in cap.