De la legenda la publicitate

Sau demitizarea formatiei Phoenix.

Sincer, nu credeam sa zic asa ceva vreodata si ma incapatanam sa nu distrug ceea ce imi place si ascult pentru 3 fleacuri. Dar s-au tot adunat.


Daca vrei sa fii legenda costa. Si unii prefera sa fie bogati. Chit ca asta inseamna sa nu le pese daca se cam crapa zidul cladit si muncit tot de ei.

Ieri nu mi-a venit sa cred cand am vazut mai ceva ca reclama de la Danone de agresiv stirea peste tot, toata ziua: Phoenix decorati de Basescu pentru activitatea profesionala. Ok, nu e un capat de tara, au mai fost si altii, fotbalisti sau alte natii care au ajuns la presedinte in scop publicitar. Da, adica daca sunt nu stiu cati romani microbisti/ sau care agreeaza Phenixul targetul electoral care iese daca zici ca ii simpatizezi nu poate fi lasat deoparte. Dar daca ii mai si decorezi, creste inima si se umfla ovazul in toti patriotii de te vad la TV.

Nu vreau sa ma leg de faptul ca Basescu a zis la alegeri ca a fost comunist si ca acum i-a laudat cum au luptat ei, Phoenixul contra sistemului. Bine ca a denuntat comunismul, ca s-a dezis public de el, ca recunoaste ca a gresit. Daca esti "om" si gresesti si mai si plangi ai si mai multi votanti.

Dar totusi la ce a fost ieri ma astept saptamana viitoare sa il vad pe Covaci cum face gargara cu Actimel si zice ca nu mai are corzile vocale inflamate.

Oricum demitizarea s-a facut. Te decoreaza, ok, dar sa iti vinzi tu partitura ta cu care luptai contra comunismului, sa o lasi sa devina slogan electoral (nu conteaza ca e la comunisti sau nu) e ca si cum ai scuipa pe tot ce ai insemnat tu ca om intai, caci tu si lupta aia contra comunismului erau lucruri reale inainte sa devina file de legenda. Deci pe langa faptul ca distrugi imaginea care s-a cladit pe chestii reale, distrugi propriile amintiri si tot ce ai mai sacru in suflet.Dar se pare ca nu a mai ramas nimic acolo ce ar trebui protejat de astfel de campanii.

Pentru cei ce nu au vazut o sa relatez reclama pe scurt: Zambete, strangeri de mana dupa care toti de la Phenix stateau in sir iar Basescu tinea discursul: incepe discursul :

"Pe un munte, intr-o tara foarte-ndepartata
Sta un om cu ochii-nchisi si spune ce ne-asteapta
Lumea nu-l asculta, il crede un nebun
Caci vorbele lui sunt ca niste lovituri de tun.

El sta singur si linistit
Dar in ochii lui inchisi
Vede al lumii asfintit
Nebunul cu ochii lui inchisi."

Ridicand ochiul ala mai mare sugestiv spre camera cand recita versurile ce le-am ingrosat.

Ca sa nu para prea pe fata, bolboroseste intai ceva de ce inseamna trupa asta, cum au luptat ei anti-sistem (pacat ca nu a mai ramas nimic din razboinicii de altadata) si apoi trece la recitalul enuntat mai sus cu o vadita bucurie cand ajunge la momentul acela, uitandu-se satifacut si sugubat la camera ca a venit spotul publicitar cu el.

Covaci asculta si in final ii zice ceva de genul : si alta data dom'le presedinte. Adica daca mai vreti campanie, banu jos si noi venim. Folositi ce vreti din versurile nostre, in ce interpretari vreti, asociati-va cu ce simboluri vreti ca pentru noi nu mai conteaza. Noi vrem sa ne traim batranetile linistiti fara sa ne pese daca tot ce am cladit se naruie.