Catelusul Bobita

Dimineata am iesit si totul era imbracat in alb.

Am facut un bulgare de zapada de pe prima masina din fata blocului. Am tras adanc aerul curat de iarna in piept si parca in momentul in care expiram toate grijile mele au disparut, eram iar copil. Ma asteptam cand intorc privirea sa vad in spate un grup de copii care arunca bulgari in stanga si dreapta. Si sa ma bag la o bulgareala. Am zambit si mi-am continuat drumul spre platit facturi.

Am plecat la orange shop. Si cum trebuia nenea ala sa completeze niste chestii si era adanc cufundat intre tastatura si monitor, am inceput sa analizez locul. Adica sa ma holbez la tot ce era expus.
M-am plictisit repede de telefoanele de fitze. M-a atras panoul cu fotografiile de la concursul vezi orage de anul asta. Tema a fost play. Mergea cu zapada de afara si cu bulgareala mea imaginara. Am zambit si nu mi-am mai luat ochii de pe...
ei bine, de pe un carton alb pe care erau desenate o casuta, un catelus si o ghetuta rupta. Si scria ceva de genul:

Catelusul Bobita a rupt ghetuta si a fugit in casuta...

Si tot zambeam si tot ma uitam acolo de mi se parea ca desenul prinde viata sub ochii mei. Dupa o vreme, cu un zambet pana la urechi intreb de domnul cu capul prin hartii:

- Nu va suparati, ce e ala cu catelusul Bobita?
Omul se uita cu o fata lunga si multa mila si zice:
-Aia e carte de colorat pentru copii.