Sinaia 2007. Peles

De obicei nu ma omor cu fotografiat cladiri. Dar Pelesul e ceva cu totul special. Poate de aia se cere fotografiat din toate unghiurile cum urci spre el.

E ca fotografia de tip portret. Cu fiecare cadru in plus parca ii surprinzi mai bine cate o alta trasatura de personalitate.



Nici Versailles nu m-a fascinat asa, atat prin trasaturile arhitecturale cat si prin design interior. Fotografii din interior n-am facut datorita problemelor mari cu noise-ul la mosul meu. Acum imi pare rau. Next time.