Targul Iesilor - povestire ilustrata

Vineri am fost prin targul Iesilor. Si pentru ca nu-mi faceam curaj sa merg la scos firele am zis sa fac din ziua aia amarata ceva de tinut minte. Asa ca m-am trezit de dimineata si mi-am zis ca merg sa fac poze prin Iasi. Ca tot e toamna si Iasul trebe sa aiba acum un farmec aparte.

Teapa de la mama-natura pentru fotografii-amatori, nu o fo fir de soare si doar pe alocuri vedeai cate un copacel tomnatic.

Cum m-am dat jos din maxi nu mi-am propus un traseu anume. Am luat-o intr-o plimbare la picior. Am ajuns pe la Facultatea de Litere si am tot intrebat studentii de un anticariat. Toti fugeau de mine ca dracu'de tamaie. Anticariat? nu, nu stim (doamne feri',piei satana).

Din pas in pas am ajuns in Copou. Copoul frumos, curat, muncitorii deja terminasera munca de dimineata pana la 7:30 si acum lucrau la niste rasaduri proaspete cu flori de toamna.








Si cum ma plimbam eu prin parc, ce-mi vad ochii- domnul prof. Moldoveanu, de la catedra de Limba Romana. Neschimbat.

Nu cred ca m-am bucurat vreodata atat sa-l vad. M-a indrumat spre cateva anticariate si mi-a dat cateva repere in Iasi. Cand ne-am despartit l-am surprins razand uitandu-se la firele mele de par alb. "Si studentii imbatranesc care va sa zica." Parea el sa spuna.

Am coborat colina pana in dreptul Bibliotecii si apoi m-am indreptat spre Strada Al.Lapusneanu. Acolo, zicea el, pe langa carti voi gasi si un colectionar aparte, un anticar celebru in targ.


Asa am ajuns la Galeriile Anticariat Dumitru I. Grumazescu si printr-o falie temporala am intrat intr-o alta dimensiune.

L-am cunoscut pe domnul Grumazescu, un om cu un farmec aparte caruia nu poti sa ii refuzi - sau mai bine zis nu poti sa iti refuzi tie insuti o pauza din viata asta agitata, o cana de ceai cald, o conversatie interesanta, un aparat cu burduf, niste vederi vechi.

Anticarul mi-a aratat si un proiect interesant: vederi vechi scanate si oameni noi aplicati peste.
Am discutat despre cum nu mai vezi azi frumusetea si simplitatea cladirilor dupa maldarul de reclame. Si mi-a dat o idee. Sa fotografiez din aceleasi locatii si unghiuri vederile de altadata. Si sa compar ce e acolo.

Raspund prin crearea unor vederi vechi in 2007. Asa le prefer eu, asa poate fi reprezentata strada Lapusneanu cu suflul sau de astazi si de ieri.


Pasii mi-au luat-o la vale, unde am dat de bouquinisti si mai incolo, spre linia de tramvai de anticariatul Sophia. Am plecat mai bogata din Iasi cu cateva carti pe care le cautam de mult.